ISTORICUL ÅžCOLII

    În societatea medievala transilvaneana, ca peste tot în Europa acelor vremuri, È™coala se afla sub patronajul bisericii ca instituÈ›ie.
     Istoria învatamântului pe meleaguri reghinene se afla în strânsa legătură cu istoria confesiunilor de pe aceste locuri, mai ales ca în acest spaÈ›iu s-a produs de-a lungul secolelor o interferență atât confesională cât È™i culturală a locuitorilor de diferite etnii, care au trăit È™i continuă să trăiască în oraÈ™ul de pe coline È™i în împejurimile lui.
     În cuprinsul unor lucrări de specialitate se afla referiri cu privire la ceea ce a însemnat învățamânt pentru Transilvania secolelor al XIV-lea È™i al XV-lea, precizându-se de către autori că mai ales în zonele cu o populaÈ›ie preponderent săsească funcÈ›ionau chiar È™coli sătesti în care copiii învaÈ›au cititul pe texte bisericeÈ™ti sub îndrumarea preotului.
     La începutul secolului al XV-lea documentele vremii consemnează existenÈ›a unei È™coli săteÈ™ti la Teaca. Ni se pare normal să afirmăm că o asemenea instituÈ›ie să fi existat È™i la Reghin, având în vedere că urbea noastră primise încă din 1330 dreptul de a È›ine târg săptămânal È™i era reÈ™edinta unui Kapitlu compus din 9 parohii.
     Petrus, magister scholarum menÈ›ionat într-un document datat 1460 este considerat de către unii istorici primul învățător din Reghin despre care avem informaÈ›ii.
     În 1483 în documente este amintită ca funcÈ›ionând în târgul Reghinului o È™coală latină, Școala Săsească, al cărei magister scholarum era Matias Wallasch .
     Unii dintre absolvenÈ›ii acestei È™coli È™i-au continuat studiile în centre de renume ale Transilvaniei ca BraÈ™ov, Sibiu, Târgu Mures È™i Cluj.
     Cea mai veche clÈ™dire de È™coală despre care avem informaÈ›ii se pare că a fost ridicată în incinta cetății, în curtea bisericii unde era un turn, care la etaj avea două încăperi mari în care se È›ineau lecÈ›iile. Elevii erau instruÈ›i de rector, cantor È™i clopotar.
     Pâna în secolul al XVIII-lea rectorii au îndeplinit È™i funcÈ›ii în cadrul magistraturii, ca notarii ei erau considerati cei mai apÈ›i pentru conceperea È™i redactarea actelor notariale.
     Rectorii È™colii săseÈ™ti îsi aveau desăvârÈ™ita pregătirea la unele dintre renumitele academii europene ale timpului. AceÈ™tia aveau È™i pregătire teologică. AÈ™a se explică faptul că unii dintre ei sunt amintiti atât ca rectori cât È™i ca preoÈ›i.
     Putem aminti ca rectori ai È™colii cu un aport deosebit la dezvoltarea învatamântului în cetatea Reghinului pe:

     Perioada modernă a istoriei a fost marcată de schimbări importante în toate domeniile de activitate, acestea s-au răsfrânt asupra vieÈ›ii culturale a Reghinului. Se produc modificări È™i în ceea ce priveÈ™te dezvoltarea învatamântului confesional din urbea noastră.
     Vechile reglementări înscrise în Canoanele sau Statutele din 1619 au fost actualizate în conformitate cu politica de È™colarizare promovată de Curtea din Viena, începând cu anul 1722 È™i continuând cu cele din 1777 È™i 1792.
     Noutățile aduse de noul sistem aplicat în È™colile confesionale din Imperiul Habsburgic, deci È™i în È™coala din Reghin, au făcut ca pregătirea elevilor să fie orientata spre a deprinde pe lânga limba germană È™i limba latină pentru ca absolventii È™colii germane să poată să-È™i continue studiile la o È™coală medie. Pregătirea elevilor doritori să treacă într-un ciclu superior era asigurată de rector.
     Comunitatea orășenească din Reghin a fost în continuu preocupată de asigurarea unor condiÈ›ii favorabile dezvoltării spaÈ›iilor cu destinaÈ›ie È™colară. S-a amenajat o clasă pentru È™coala de fete, iar la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea în locul sălilor de clasa din turn s-au construit trei săli de clasa.
     CreÈ™terea populaÈ›iei È™colare a impus realizarea unui spaÈ›iu adecvat în clădirea realizată în 1822 ce cuprindea patru sali de clasa, ca după un deceniu să se ridice o nouă clădire în care erau două săli de clasă pentru Școala de fete È™i două locuinÈ›e pentru dascălii acesteia. Această clădire a fost etajată în 1861.
     Anul 1848 a lăsat asupra Reghinului o amprentă dureroasă având în vedere ca s-a produs un devastator incendiu în urma căruia clădirile de pe lânga biserica evanghelică au fost distruse.
     În anul 1853 la iniÈ›iativa comunității săseÈ™ti se fac demersurile necesare pentru înfiinÈ›area unei È™coli reale inferioare, proiectul finalizându-se în anul 1864.
     Primul rector al acestei instituÈ›ii È™colare a fost Samuel Wilhelm Helvig, care a deÈ›inut această funcÈ›ie pâna în anul 1906, fiind preocupat de modernizarea continuă a acesteia. Sub aceeaÈ™i autoritate au fost puse È™i cele patru clase elementare de băieÈ›i È™i patru clase elementare de fete, precum È™i È™coala duminicală, cu două clase.
     Pâna în anul 1883, È™coala a fost cunoscută sub numele de Gimnaziul Evanghelic de 4 clase. CreÈ™terea numărului de elevi a determinat factorii de decizie din oraÈ™ să treacă la construirea unui nou local de È™coală începând cu anul 1881. Clădirea realizată dupa modelul spaÈ›iilor È™colare din marile oraÈ™e a fost dată în folosință în anul 1893. În această clădire funcÈ›ionează în prezent Gimnaziul de Stat „ Augustin Maior”.
     După Marea Unire din 1918 în aceasta locaÈ›ie a continuat să funcÈ›ioneze o È™coală confesională evanghelică susÈ›inută financiar de locuitori de etnie germană din oraÈ™.
     Din anul 1923 È™coala va funcÈ›iona sub numele de Școala medie Civilă de Fete cu 4 clase. De bunul mers al activității de pregătire a elevilor, pâna în 1929 s-au preocupat Alfred Binder È™i Gh. Benes, în calitate de directori. In acelasi an acest gimnaziu de fete s-a unit cu cel de băieÈ›i într-o institutie mixtă de învățamânt sub conducerea lui Adolf Kinn, cu merite deosebite ca om de È™tiință È™i pedagog.
     Între anii 1931 – 1944 gimnaziul a fost condus de profesorul de limba si literatura româna, Schwab Traugett, cu mari merite È™tiinÈ›ifice în cercetarea istoriei locale.
     În 31 martie 1944 È™coala a fost închisa pâna în decembrie acelaÈ™i an când a fost redeschisă cu învățământ în limba româna. Aici a funcÈ›ionat pentru o perioadă de timp Gimnaziul de Stat „Petru Maior”, care a fost închis în august 1940 ca urmare a Dictatului de la Viena.
     După reforma învățământului din 1948 aceasta devine Școală pedagogică pâna în 1956. Din 1956 a devenit Școală de Cultură Generală, pâna în 1964 când clasele liceale vor fi transferate în noua locaÈ›ie. În această clădire va ramâne Școala Generală Nr. 5, cu trei limbi de predare, româna, maghiară È™i germană.
     În 1969 ajunge Școala Generală de 10 ani pâna în 1975. Între anii 1975 – 1979 au fost afiliate două clase ale primei trepte de liceu, cu profil textil È™i construcÈ›ii.
     È˜colii noastre i s-a afiliat în anul È™colar 1980 – 1981 Școala de Muzică È™i Arte Plastice, care de la înfiiÈ›area ei în 1959 È™i până în prezent a dat mai mulÈ›i elevi pregătiÈ›i în acest domeniu.
     De pe bănicile È™colii noastre au pornit în viață elevi care în timp au devenit oameni de seamă în diferite domenii. Printre ei se numara: publicistul Octavian Taslauanu, secretar al Astrei; publicistul Ioan Schiopul; profesorul È™i scriitorul Virgil OniÈ›iu; etnograful Joseph Haltrich; memorialistul È™i publicistul Koos Ferencz; compozitorul de renume mondial Rudolf Wagner Regeny, Ioan Pop Maior, Simion Mândrescu, Nicolae Petra Petrescu, precum È™i remarcabilul om de È™tiință Augustin Maior la care se adaugă mulÈ›i alÈ›ii.