Intră pe FORUM!  

ŞCOALA GIMNAZIALĂ 'AUGUSTIN MAIOR' REGHIN

Gimnaziul de Stat "Augustin Maior" din Regin, Judetul Mures, Romania.

Despre Augustin Maior

 

AUGUSTIN  MAIOR  (n. 1882; d. 1963)

    
    

    DATE BIOGRAFICE:



    La 21 august 1882 s-a născut, la Reghin, Augustin Sabiniu Maior din părinÅ£ii Gheorghe Maior (invăţător ÅŸi apoi director al Åžcolii primare româneÅŸti din Reghin) ÅŸi Tereza Maior, născută Cornea ( o femeie cu o educaÅ£ie deosebită).  A frecventat grădiniÅ£a germană ÅŸi a urmat apoi ÅŸcoala primară cu limba de predare germană din Reghin. Între anii 1892-1896 a urmat clasele I-IV la Liceul Evanghelic German din Reghin, iar între anii 1896-1898 a continuat clasele V-VI la Liceul Piarist din Târgu MureÅŸ. Între anii 1898-1900 a frecventat Gimnaziul Catolic din Budapesta, demonstrând, pe lânga uÅŸurinÅ£a de insuÅŸire a limbilor străine, ÅŸi aptitudini deosebite in domeniul fizicii ÅŸi matematicii. În iunie 1900 a susÅ£inut examenul de bacalaureat ÅŸi în toamna aceluiaÅŸi an s-a înscris la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din Budapesta. La terminarea facultăţii, în 1905, a făcut o călătorie de studii prin renumitele oraÅŸe universitare europene: Viena, München ÅŸi Göttingen.  În noiembrie 1905 a ocupat, prin concurs, postul de inginer la Serviciul Tehnic al PoÅŸtelor din Budapesta. A lucrat  în StaÅ£ia Experimentală a PoÅŸtelor, staÅ£ie organizată ca un modern institut de cercetare. La sfârÅŸitul anului 1906 a reuÅŸit, pe o linie telefonică de 15 km., să transmită 5 convorbiri telefonice simultane fără să se influenÅ£eze între ele.
    În 1907 a publicat în revista germană "Elektrotehnichen Zeitschrift" articolul "Asupra Telefoniei Multiple" cu rezultatele sale originale. In acest articol a demonstrat matematic ÅŸi experimental că pe o linie telefonică se pot transmite mai multe convorbiri simultane folosind pentru fiecare dintre ele un curent alternativ de înaltă frecvenţă, purtător al unui mesaj microfonic. Rezultatele experimentelor sale au ajuns repede să fie cunoscute în lume, iar în 1909 E. Weinberg din Washington a confirmat valabilitatea afirmaÅ£iilor ÅŸi experimentelor lui Augustin Maior ÅŸi a propus folosirea metodei sale la realizarea telefoniei transatlantice.
    După primul razboi mondial, în ianuarie 1919, Augustin Maior a venit la Sibiu ÅŸi a început reorganizarea Serviciilor de PoÅŸtă ÅŸi TelecomunicaÅ£ii din Transilvania. În aprilie 1919 a înfiinÅ£at la Sibiu prima Åžcoală de Telegraf ÅŸi Telefonie din Transilvania. La 14 aprilie 1919 a fost numit Director central al PoÅŸtelor, Telegrafelor ÅŸi Telefoanelor din întreaga Transilvanie ÅŸi Banat. În iulie a aceluiaÅŸi an a fost numit profesor titular de fizică teoretică ÅŸi tehnologică la Institutul de Fizică Teoretică ÅŸi Tehnologică al Facultăţii de ÅžtiinÅ£e din Cluj, iar în octombrie a aceluiaÅŸi an director al acestui institut.
    În ianuarie 1920 s-a constituit la Cluj prima ÅŸcoală românească de fizică teoretică, ÅŸcoala pe care a condus timp de peste trei decenii. În aceeaÅŸi perioadă a schimbat numele institutului în "Institutul de Fizică Teoretică ÅŸi Aplicată". La acest institut, a predat cursurile de "Electricitate ÅŸi magnetism" ÅŸi "Acustica ÅŸi optica". AÅŸa cum rezultă ÅŸi din Arhivele Universităţii, în perioada interbelică a depus un efort considerabil pentru organizarea ÅŸi dotarea bibliotecii ÅŸi a laboratoarelor de fizică.
    În anul 1923 împreună cu un grup de colegi a construit primul aparat de radio care s-a auzit la Cluj.
    În acelaÅŸi an, tânărul absolvent Herman Oberth a solicitat susÅ£inerea examenului de diplomă la Facultatea de ÅžtiinÅ£e din Cluj, după refuzul Universităţii din Heidelberg. Apreciind conÅ£inutul original al lucrării, Augustin Maior a recomandat susÅ£inerea ei ÅŸi, la 28 mai 1923, comisia de examinare a acordat Diploma de profesor de fizică ÅŸi matematică celui care avea să fie recunoscut drept "părintele cosmonauticii".
    În 1929, Augustin Maior a fost numit decan al Facultăţii de Åžtiinte din Cluj, funcÅ£ie pe care o va mai deÅ£ine ÅŸi în anul 1946. În 1930 este decorat cu medalia "Răsplata muncii pentru învăţamânt"-clasa I-a ÅŸi este numit membru al Ordinului Coroana României în grad de comandor. În 1937 a fost ales membru titular al Academiei de ÅžtiinÅ£e din România.
    Într-o perioadă de tristă amintire, când, datorită verticalităţii lui, profesorul Augustin Maior a fost îndepărtat din structurile academice ÅŸi universitare, Louis de Broglie, fondatorul mecanicii cuantice ÅŸi laureat al premiului Nobel, a susÅ£inut în ÅŸedinÅ£a din 19 iunie 1950 a Academiei Franceze de ÅžtiinÅ£e, lucrarea lui Augustin Maior intitulată "Câmpul gravific ÅŸi magnetismul". Este cea mai convingătoare recunoaÅŸtere de care a avut parte fizicianul Augustin Maior.
    La 3 octombrie 1963 se stinge din viaţă la vârsta de 81 de ani. 
 

   Date extrase din contribuÅ£ia Lilianei Bocu, fizician la ITIM Cluj-Napoca, la lucrarea "ContribuÅ£iile lui Augustin Maior la telefonia multiplă", Ed. Academiei Române, 1980.

    PUBLICAÅ¢II ÅžTIINÅ¢IFICE RELEVANTE:


         1. A. Maior, Uber Mehrfach-Fernsprechen, Elektrotech. Zeitsch., 19, 84, (1907)
         2. A. Maior, Uber Wechselstrom-Telephonie, Elektrotech. Zeitsch., 47, 125, (1908)
         3. A. Maior, Zur Mehrfachtelephonie, Elektrotech. Zeitsch., 38, 43 (1909)
         4. A. Maior, Die Aussichten der Telphonie und Schnelltelegraphie durch Ozeankabel, Elektrotech. Zeitsch., 15, 25, (1910)
         5. A. Maior, Multiplex Telephony, The Electrician,  (1911)
         6. A. Maior, Telegraphie und Telephonie mit Wechselströmen auf weite Entfernungen, Elektrotech. Zeitsch., 17, 187, (1912)
         7. A. Maior, The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission, The Electrician, 67, 68, (1914)
         8. A. Maior, Uber das Einschalten langer Leitungen mit Wechselstrom,  Elektrotech. Zeitsch., 21, 531, (1917)
         9. A. Maior, Sur la télégraphie et la téléphonie multiple avec des courants de haute fréquence, Révue Gén. Eléctr., vol.10, (1921)
        10. A. Maior, Uber Strahlung in Gravitation Felde, Physicalishe Zeitsch., 18, 683, (1932)
        11. A. Maior, Champ gravifique et magnétisme, C.R. Acad. Sci., Paris, 231, 607, (1950)